Sensei Mihaela Borcanea

 Cristi Isop: Cine este sensei Mihaela Borcanea?

Mihaela Borcanea:Greu de raspuns la intrebarea cine este "sensei Mihaela Borcanea".Sper ca sunt doar acea persoana care doreste sa-i invete pe altii ceea ce a fost la randu-i invatata. Sper sa reusesc asta, sper sa pot avea puterea de a ii face pe copii – si nu doar pe copii  - sa inteleaga ceea ce inseamna Karate-ul, sper sa ma pot exprima pe intelesul tuturor si sa nu creez niciodata o impresie gresita despre Karate si Karate-ka.

Cristi Isop: Cine este omul Mihaela Borcanea?

Mihaela Borcanea: Omul Mihaela Borcanea  – o persoana foarte dificila – dupa spusele altora, desigur  - sunt o persoana normala zic eu si in felul meu, sunt mama, sunt subalternul copilului meu  , sunt sefa copilului meu, sunt orice este orice om . Sunt eu  si imi plac persoanele alaturi de care pot fi eu

Cristi Isop: Cand, de ce si cum te-ai apucat de studiul artelor martiale?

Mihaela Borcanea: Cand m-am apucat de Karate … pffff acum 20 de ani – la 9 ani am intrat pentru prima oara intr-o sala de karate – am aflat de acea sala de la o colega de clasa ,Stoica Violeta, care a venit si ea pentru vreo doua luni, asa ca faptul ca fac Karate il datorez ei   . Am inceput sa practic Karate in data de 25 octombrie 1991 impreuna cu sora mea Cristina, si primul antrenament a fost cam ciudat . Sensei Scripca Iulian – ajungand noi in sala, ne-a spus sa facem ce fac si ceilalti – adica incalzirea, iar mie imi era atat de rusine ca nu stiu daca ceea ce fac este bine incat ii spuneam surorii mele sa nu mai dea din brate , dar …. apoi am inceput si eu si am ajuns la 20 de ani de karate.

Cristi Isop: In secolul asta imbacsit si poluat, ce putem face pentru a atrage tineretul catre Cale (Do)?

Mihaela Borcanea: Corect spus un secol imbacsit si poluat – si nu doar de chimicale ci si de oameni slabi, delasatori, rai, uraciosi etc etc etc. Ce am putea face pentru a atrage tineretul? Cred ca in primul rand trebuie "umblat" la parinti, pentru ca noi ca si parinti le formam personalitatea – fara a face ceva anume, doar comportandu-ne cu ei intr-un mod anume – nervos, calm, bland, vesel. Trebuie foarte multi parinti sa perceapa ca ceea ce facem noi nu promoveaza VIOLENTA, din contra, ceea ce facem noi este o arta, este un stil de viata ce te disciplineaza ca si om, te scoate din turma si te face mai deosebit. Tinerii sunt atrasi de exagerari, de demonstratii extraordinare, de orice este diferit, intotdeauna a fost asa si la fel va fi in continuare.Sunt usor de atras sportive tineri in dojo sunt greu de "tinut" pentru ca ei vor sa stie totul din prima, vor sa sara ca-n filme, sa faca proiectari cu adversarul, sa participle la competitii unde ar fi bine sa ia cel putin locul I  – e greu de tinut un sportiv tanar, dar nu imposibil. Unui tanar trebuie sa-i dai importanta si speranta.

Cristi Isop: Ce crezi despre revenirea la vechiul sistem cu 2 culori la centura ( alb/negru). Este benefica reintoarcerea la origini?

Mihaela Borcanea; Revenirea la vechiul sistem cu 2 centuri din punctual meu de vedere – asta spun si eu acum - ar fi excelenta, de ce spun asta? Pentru ca abia atunci s-ar practica cu adevarat Karate. Esti incepator, ai centura alba, de-a lungul timpului aceasta se innegreste datorita muncii continue – sic and s-a innegrit inseamna ca ai atins pragul te sus din punct de vedere tehnic, apoi incepe al doilea nivel – la care trebuie sa muncesti si mai mult – nivelul de pregatire spiritual, iar centura neagra se albeste, si ai ajuns de unde ai pornit si cercul se intregeste si atunci esti un adevarat KARATE-KA. Dar asta spun eu acum , dar legandu-ne de intrebarea anterioara cu tinerii – cred ca este benefic sa pastram culorile – gradele – in karate – astfel devine mai interesant pentru ei si lupta mai cu ardoare sa treaca la nivelul urmator – precum jocurile la calculator – muncesti treci la plansa urmatoare, nu muncesti… te chinui cu aceleasi lucruri pana iti dai seama unde gresesti de fapt.

Cristi Isop: Ce regreti ca ai facut si ce regreti ca nu ai facut pana acuma?

Mihaela Borcanea: In viata e bine sa nu regreti nimic – dar poti face asta? Niciodata, asa ca da, regret lucruri si oameni care mi-au afectat in mod negativ  viata – dar se spune ca Dumnezeu ne da in viata nu oamenii pe care ni-i dorim, ci pe cei de care avem nevoie – sa ne ajute, sa ne raneasca, sa ne paraseasca, sa ne iubeasca si sa ne transforme in persoanele care am fost destinate sa fim.

Cristi Isop: Care sunt maestrii care ti-au indrumat pasii pe Cale ( Do) pana ai putut sa mergi singura?

Mihaela Borcanea: Maestrii care mi-au indrumat calea sunt sigur antrenorii mei – Sensei Iulian Scripca si Sensei Coleasa Liviu – dl Coleasa Liviu pana in anul 1994 – dar si acum tin minte antrenamentele, tin minte povestirile ce ni le spunea – despre cum poate un Karate-ka sa treaca peste anumite situatii limita.

Cristi Isop: O intrebare “marunta”, care cuprinde in ea foarte mult: ce este viata?

Mihaela Borcanea: Ce este viata - daaa, o intrebare intr-adevar “marunta”.

Din punctul meu de vedere viata este o competitie, o competitie cu tine insati, o competitie cu ceilalti. Si de ce spun o competitie? Pentru ca doar intr-un concurs lupti sa-ti depasesti mereu limitele, si la fel trebuie sa faci si in viata.Viata te provoaca sa dai tot ce este mai bun din tine, altfel vei ramane in anonimat chiar si pentru cei apropiati. Viata te reprezinta pentru ca tu ii dai forma si fond .

Ce ar intreba-o Mihaela Borcanea pe sensei Mihaela Borcanea?

Mihaela Borcanea: CAND TE APUCI SI TU DE ANTRENAMENTEEE?????

Cristi Isop: Ce ai vrea sa ma intrebi pe mine?

Mihaela Borcanea: O intrebare… pfff ce greu este … Dar decat sa iti adresez o intrebare mai degraba m-as folosi de acest prilej pentru a-ti multumi ca imi dai posibilitatea sa-mi fac cunoscute gandurile si clubul . Multumesc frumos!!!

Cristi Isop: Mihaela, eu iti multumesc pentru interviu si pentru ce ai facut in numele Artelor Martiale constantene.

Oss!